Străvechii pribegi în pustie,
de vipere-aprinse mușcați,
priveau la un șarpe de-aramă
și-ndată erau vindecați.
Dar ei nu vedeau doar un șarpe,
doar trupul pe bârnă prelins,
priveau spre-un vrăjmaș care piere,
pe lemn țintuit și învins.
Trecură ani mulți peste lume
și-apoi într-o zi s-au luptat
vrăjmașul cu solzi de jăratec,
și Mielul cel blând și curat.
Amarnic cei doi se luptară,
un înger și-un negru titan,
și iată, lovit a fost Mielul,
dar înfrânt n-a fost El, ci Satan.
Aceasta e taina cea mare,
a vechiului Șarpe străpuns.
Vestind de pe-atunci biruința
ce viața din moarte ne-a smuls.
Iar astăzi, când șerpi de păcate,
ne toarnă în suflet venin,
privim biruința iubirii
fiind izbăviți pe deplin.
prelucrare după Helen Howarth Lemme